DINU RĂDULESCU, CONCEPTUL DE FORMĂ ÎN SCULPTURA MODERNĂ,

DINU RĂDULESCU, CONCEPTUL DE FORMĂ ÎN SCULPTURA MODERNĂ

DINU RĂDULESCU, CONCEPTUL DE FORMĂ ÎN SCULPTURA MODERNĂ

EDITURA PAIDEIA, 2005

text de MAGDA PREDESCU

Lucrarea aceasta reprezintă textul tezei de doctorat cu același titlu susținută de Dinu Radulescu, în 2005, la Universitatea de Arte din București. Autorul își apropriază obiectul de studiu de pe o poziție modernistă, încercând să elucideze natura sculpturii. Este interesat de valoarea plastică pură, de autonomia sculpturalului, considerând tematica, ideologia, morala etc. drept elemente expresive neplastice, „impurități”. Sculptura este grea, masivă, palpabilă, tridimensională, un mediu artistic specific, neproblematic, lipsit de efemeritate și de ambiguități. Sunt descrise invariante, legi de bază, principii fundamentale, elemente care au expresivitate indiferent de epocă, un soi de esență a sculpturalului realizată mai mult sau mai puțin fericit în forme particulare. De aici și abordarea binară: pe de o parte arta „cu un limbaj bine structurat”, aflată „pe un făgaș normal”, autentică, vie, pe de altă parte perioadele de „involuție”, de „îmbătrânire” a unui stil (manierism, academism), de descompunere a formelor (fenomen explicat uneori prin utilizarea unor categorii morale). Metafora organismului apare în diverse niveluri ale analizei, forma artistică fiind înțeleasă ca formă vie care se naște, se maturizează, îmbătrânește și moare, deopotrivă simptom al unei epoci și al unei personalități creatoare. Textul conține o analiză strict tehnică a formelor în volum, dublată de o analiză a efectelor plastice cu valoare emoțională (proporții, mișcare, tensionare, echilibru) pe care aceste volume le produc asupra privitorului. Titlul lucrării delimitează aria de analiză – sculptura occidentală între 1850-1950, perioadă caracterizată de o mare mobilitate tehnică și spirituală.

 

 

 

(pentru restul articolului vezi versiunea pe hârtie)